Construirea lăcașului de cult Biserica “Sfânta Treime” (vechi “Sfânta Troiță” sau biserica Știrbei) este ctitoria bătrânei jupânese Dumitrana Știrbei stolniceasa, zisă Știrboaica, fiica învățatului Strâmbeanu și văduva Marelui Logofăt Constantin Știrbei, fost caimacam al Craiovei în anul 1741. Construcția bisericii a început în 1765, un document din data de 15 decembrie a acelui an atestând că stolniceasa “făcuse o biserică lângă casele sale din Craiova”, nu departe de reședințele de atunci ale banilor Craiovei, actualele Casele Băniei. Paraclisul boieresc, construit din zid, este trecut în lucrarea “Istoria Daciei” printre cele cinci biserici de piatră ale orașului “a lui Petre Bojiu, a Știrboaicei, a Sfântului Ioan, a Ungurelului și a Jianului”. El a fost terminat în anul 1768, remarcându-se prin stilul brâncovenesc, forma de cruce, turla zveltă de deasupra naosului și pridvorul cu colonade. Jupâneasa Dumitrana a avut grijă nu doar de construcția lăcașului de cult, ci și de înzestrarea și împodobirea acestuia. În 1781, ea comanda un policandru cu 24 de sfeșnice și îi scria unui prieten negustor din Sibiu, cerându-i acestuia să-i aducă “20 de tefele de aur bun leșesc, câte 3 lei și jumătate tefeaua”. Zugravul care s-a ocupat de zugrăvirea paraclisului fusese tocmit din Sibiu în anul precedent de Barbu, fiul Dumitranei. La 1790, biserica a fost dotată cu un clopot de 100 de livre (pfunzi), cu inscripția “acest clopot s-a făcut de dumneaei stolniceasa Dumitrana Știrboaica și l-au așezat la hramul sfintei Troițe în Craiova”, ce se păstrează și astăzi în turnul de intrare.